Presedintele, Maresalul si Regele

Eveniment Valcea

Potrivit parerii mele, una dintre rarissimele declaratii oficiale obiective ale sefului statului roman a incendiat spiritele, in special pe simpatizantii auto-intitulatei „Case Regale" a REPUBLICII Romania (paradox al deocratiei originale postdecembriste). Invitat miercuri, 22 iunie 2011, la emisiunea „Evenimentul Zilei", difuzata de B1 TV, Presedintele Romaniei a declarat,: „Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu! A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere. [...] Trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile; de exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce... Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, asta era doar prim-ministru... seful de stat si primul ministru. Unora le dam averile, iar pe altii ii consideram criminali de razboi! Pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam de toate pacatele?"

Privind neutru cele două personaje mentionate - diametral opuse ca demnitate, dimensiune si patriotism - sa facem apel la vechiul adagiu roman „Quae sunt Caesaris, Caesari!" (Sa dam Cezarului, ce-i al Cezarului!): Maresalul Ion Antonescu a fost un mare patriot pe care regele l-a tradat si l-a predat inamicului in plin conflict militar. Consecinta a nechibzuintei si a tradarii, Proclamatia catre tara de la 23 august 1944 a interzis armatei sa se apere; 170.000 de militari romani au fost luati prizonieri de trupele sovietice, dintre care doar cateva mii s-au mai intors acasa. Ceilalti si-au presarat oasele in taigaua siberiana, in minele din Dombas sau pe pamanturile Kazahstanului. Pentru tradarea sa, Regele a beneficiat de recompensa lui Stalin (in 2009 si de a lui Putin), dar in 1947, nemai prezentand vreun interes, a fost aruncat ca o masea stricata. Desi abuziva, abdicarea a fost un act constitutional - fostul suveran recunoscuse valabilitatea Parlamentului si a Guvernului de atunci. Regele nu a avut demnitatea sa infrunte soarta, preferand sa-si salveze pielea si tradand a doua oara poporul roman! Dupa 1990 a primit si ce nu era al lui. Departe de a fi un „fani" al actualului Presedinte al Romaniei ma straduiesc sa privesc evenimentele prin prisma cercetarii, a adevarului istoric, dar si a demnitatii noastre ca neam.

Suntem obisnuiti cu declaratiile-soc ale sefului statului si cu directiile intersanjabile ale vectorilor. Pe cea actuala o consider drept modalitate abila de a atrage atentiei asupra propriei persoane, dar referirea la fostul suveran este corectă. ARE DREPTATE! Nu si in cazul Maresalului Antonescu. Mass-media, avida si specializata pe subiecte de scandal are acum un nou prilej de a-si mari audienta... „si da-i si lupta!", vorba lui Nenea Iancu.

- Ion Maldarescu Joi, 23 Iunie 2011 15:07